Inert şi totuşi viu prin forţa vieţii ce o ascunde, fragil, dar invincibil prin trăinicia energiilor latente, oul s-a bucurat de o mare atenţie din partea omului, fiind asimilat simbolurilor cosmogonice. Emblemă a universului pentru epocile de început ale omenirii, oul monocrom sau colorat, cel mai adesea în roşu, a fost simbolul primordial al regenerării biologice, al fertilităţii şi al afecţiunii reciproce dintre oameni.
Odată cu apariţia creştinismului, peste această simbolistică a ouălor roşii se adaugă semnificaţia Jertfei Mântuitorului şi Miracolul Învierii Sale; oul devine întruchiparea mormântului lui Iisus, iar spargerea sa echivalează cu eliberarea forţei regeneratoare, întru binele omenirii. Din ou se naște lumea, asa cum Jertfa lui Iisus marchează un început de lume.
Din această perspectivă, oul roșu de la Paști exprimă ideea renașterii universului și speranța că viața niciodată nu va pieri.
DECORAREA OUĂLOR
Dacă pentru ouăle colorate integral în roșu, numite în Moldova merișoare, nu se depune un efort special și nici nu se cere prea multă experiență, la realizarea ouălor împistrite este nevoie de multă competență și creativitate.
În Bucovina, pentru a realiza asemenea ouă, numite local și ouă muncite, trebuie să se adune mai multe femei într-o gospodărie. Ele respectă un flux de operații succesive, într-un timp scurt:
După ce ouăle au fost bine spălate şi degresate, se începe scrierea sau urzirea ouălor cu ceară fierbinte de albină (ceara este considerată sfântă, deoarece este un produs al albinei, iar aceasta se crede a fi mesagerul Domnului pe pământ). Femeia care face această operație trebuie să aibă multă îndemânare deoarece ceara se solidifică rapid, iar pentru unele motive, precum CALEA RĂTĂCITĂ sau DRUMUL ROBILOR (un tip complex de meandru), chișița (condeiul) nu trebuie ridicată de pe coaja oului. Impresionantă este capacitatea creativă a femeilor care știu să urzească/creeze compoziția de pe ouă, cu mâna liberă, fără nici un şablon.
Oamenii cred că acest motiv reprezintă legătura, puntea dintre lumea celestă și cea terestră. În Prahova sau Vrancea, motivul este însoțit de mici puncte, așa cum apar și stelele pe bolta cerească.
LEGENDE
În mitologia românească există nenumărate legende care explică misterul ouălor roșii la Paști ca fiind ultima minune înfăptuită de Iisus, pe când se mai afla printre oameni.
În câteva variante, înregistrate de Simion Florea Marian şi Artur Gorovei, se povesteşte că, în Sâmbăta Paştelui, Maica Domnului s-a dus cu un coş de ouă să-l dea soldaţilor care păzeau trupul Fiului său, pentru a-i îngădui să-l ia de pe cruce, a-l îngriji după datină şi a-l depune în mormânt, până la apusul soarelui. Refuzată şi alungată de soldați, Fecioara Maria a pus coşul cu ouă jos, lângă cruce. Atunci, o picătură de sânge a căzut din mâinile Mântuitorului peste ouă şi, deodată, toate s-au înroşit. Surprinşi, soldaţii au venit şi fiecare a luat câte un ou roşu, ca semn al acestei minuni. De atunci se crede că oamenii roşesc ouă la Paşti.
O altă legendă vorbeşte despre o evreică care mergea la târg cu ouă de vânzare, tocmai în ziua Învierii lui Iisus. Pe drum, aceasta se întâlneşte cu Maria Magdalena care îi spune că Iisus a înviat. Evreica îi răspunde, în batjocură, că acest fapt se va adeveri doar când ouăle din coșul ei se vor face din albe, roşii. Pe loc acestea s-au înroşit. Evreica privește uimită ouăle şi, ce să vezi, acestea se făcuseră roşii. De atunci se zice că oamenii înroșesc ouă la Paşti. Din perspectiva acestor relatări, constatăm că tradiţia bisericii creştine face din ouăle roşii simbolul definitoriu al miracolului Învierii Mântuitorului, ele având capacitatea de a exprima prin cromatica lor, triumful vieţii asupra morţii și renașterea spirituală a omenirii.
Alături de semnificația creștină a ouălor roșii, unele obiceiuri tradiționale românești, care marchează trecerea peste pragul timpului şi al vieţii omului, au păstrat, până în vremea noastră, unele elemente ale simbolismului precreștin. În baza acestor convingeri, fetele oferă şi astăzi feciorilor ouă roşii sau împodobite cu diverse motive decorative, ca semn al afecţiunii ce le-o poartă (Udatul, Scrânciobul) sau la Hora de Paşti.
În Pădurenii Hunedoarei, pomul de nuntă pe care fiecare nuntaș îl duce ca dar la masa mare, este împodobit și cu ouă roșii, ca mirii să aibă noroc și prunci sănătoși.
__
Prof. univ. dr. Doina Ișfănoni
