În concordanță cu identitatea sălii teatrelli, interviurile vor explora caracterul unic al fiecărui act artistic și legătura specială care se creează între artist și public.
1. Este deja cunoscut faptul că sunteți o autoritatea în ceea ce privește blues-ul. Credeți, totuși, în genurile muzicale?
Eu cred doar în convingerile mele și în mine însumi… iar clasificările, de orice natură fie ele, nu mă interesează câtuși de puțin. Dacă o piesă muzicală are conținut și limbaj cu care eu mă pot identifica, atunci o accept, o ascult și o savurez. Indiferent de stil sau de gen.
2. Cum ați caracteriza, însă, muzica promovată astăzi de media din țara noastră?
Nu ascult fonogramele (cred că asta ar fi o denumire mai corectă) promovate de media, nu pot să le iau în serios și nu mă excită deloc în nici un fel. Muzica e altceva, totuși… dar confuzia generală de termeni și lipsa educației minime a celor ce gestionează producțiile acestor fonograme generează un soi de imfatuare și de diluare a realității. Chiar credeți că altfel de muzici nu se scriu în România în afară de cele disponibile în FM-ul comercial?
3. Ce credeți că ar trebui să schimbăm în această privință?
Nu cred că ar trebui schimbat ceva cu forța… pur și simplu ar trebui să apară modele noi de succes care la rândul lor să atraga adepți curajoși spre implementare. Probabil un sprijin în promovarea acestor modele (care există deja și funcționează cu succes) ar fi binevenit. Nu ar trebui să privim și să acceptăm neputincioși cum se închide ermetic țara noastră sub domnia „fascismului indolenței”… ușor ușor acest fenomen devine ireversibil, din păcate… în țările din jur nu este așa… de restul Europei sau de SUA și Canada să nici nu vorbim…
4. Dacă ați fi putut compune una din piesele blues-man-ului american John Lee Hooker, care ar fi fost aceasta?
În primul rând nu i-aș fi dat să o cânte, hahaha… doar după ce aș fi avut eu succes cu piesa respectivă. Dar de ce credeți că blues-ul se compune? „A compune” este un termen prea pretențios… Un compozitor încearcă să ne arate modelul său despre Univers, în lucrări culte… blues, jazz, muzica ușoară, folk-ul sau rock-ul, în schimb, descrie o situație banală de viață în 2-3 minute. Acestea NU sunt compoziții, ci doar cântece. Faptul că există la Uniunea compozitorilor din România o secțiune de muzică ușoară – nu ar trebui să-i facă colegi pe Enescu și pe cei care scriu hituri – să zicem… Cu toții scriu note și armonii, e drept, dar din punctul meu de vedere doar Enescu este compozitor… ceilalți suntem doar „songwriter-i” sau cantautori.
5. Ați avut recent concerte în afara țării? Este diferită atitudinea publicului românesc față de ce a publicului din afară?
Nu am mai fost din 2011 în afara țării… Publicul, în schimb, este peste tot la fel. Are aceleași așteptări, aceleași frici și bucurii… Dacă ești fals, te simte și te amendează, iar dacă ești autentic, te premiază cu aplauze și căldură…
6. Am mai pus această întrebare, însă curiozitatea ne împinge să o îndreptăm și către dumneavoastră: Dacă ar trebui să asculți un singur album pentru tot restul vieții, care ar fi acela?
Nu prea ascult muzică nici acum… dar dacă nu aș avea de ales probabil aș produce eu un disc cu sunetele naturii… asta mi-ar plăcea să ascult, este lipsit de orice formă de ego și imfatuare… e muzică pură.
7. Întrezăriți nume promițătoare prin rândul tinerilor din industria muzicală actuală?
Cu siguranță… a crescut deja o întreagă generație extrem de talentată și bine informată. Dar, din păcate, țara noastră nu poate oferi infrastructura necesară pentru desăvârșirea talentului lor. Astfel, mulți vor renunța sau vor pleca… Păcat.
8. Și-a îndeplinit fundația Bluesyvania misiunea? A ajuns la urechile destinate?
Sper… Fundația funcționeză din anul 1998. A produs emisiuni radio/tv (Delfinariu, Acadeaua), festivaluri, turnee, albume, în 1999 chiar a co-editat un săptămânal de muzică pe numele său StagePass – care a avut doar 5 ediții, desfășoară activități didactice/educative – în prezent Fundația oferă un curs cu titlul „Lecții despre chitară” și cursuri de inițiere în câteva școli private din București. În 2014 facem doar 16 ani… mai avem mult de oferit.
9. Credeți că impresia publicului este influențată de sala în care se petrece spectacolul? În ce fel?
Sunt convins de asta… tuturor ne place o sală aranjată, comfortabilă, caldă și sigură.
10. Sala teatrelli este nouă în spațiul cultural bucureștean. Cu ce simțiți că este diferită fata de ceea ce există deja?
teatrelli este extrem de cochetă și primitoare. Când am intrat aici pentru prima oară mă simțeam ca la New Morning din Paris – care are aceeași configurație, doar că este de vreo 3 ori mai mare… Este o bucurie și o onoare pentru mine că mi-ați oferit ocazia să vă explic, cântând, ce este de fapt un Gringo De România. Vă mulțumesc și sper să revin curând la teatrelli!
