Cel mai mare număr de motive cu caracter simbolic s-a păstrat în Bucovina. Alături de motivele străvechi care se raportează la geneza Universului – calea rătăcită, cei 40 de clinişori – și cele emblematice pentru sărbătoarea Paștilor – Crucea, Floarea Paştelui, Peştele, Biserica – există un repertoriu foarte bogat de motive legate de ocupațiile localnicilor.
Dintre acestea enumerăm: cârligul ciobanului, coarnele berbecului, unghia caprei, fierul plugului, roata carului, grebla, hârleţul, scara, vârtelnița, urzitoarea, furca de tors, mâna omului. Ele își află izvorul în credințele legate de forța regeneratoare a oului pentru menirea succesului, sporului, în activitățile ce urmau a fi demarate o dată cu venirea primăverii: muncile agricole, pastorale şi cele legate de industria casnică textilă.
Din punct de vedere tehnic, după scrierea motivului, femeile încep un adevărat ritual al scufundării succesive a fiecărui ou, în mai multe culori: totdeauna trebuie respectată ordinea de la galben spre negru şi acoperirea cu ceară a fiecărei nuanţe. Oul scris se scufundă întâi în vopsea galbenă, apoi se acoperă cu ceară porţiunile din motiv pe care le dorim a rămâne galbene; urmează scufundarea în roşu, se acoperă cu ceară și roşul, se scufundă în albastru, acoperindu-se cu ceară, la rândul său, și această culoare.
Operația scufundării și acoperirii cu ceară se face după câte culori doreşti să obţii pe ou. La final, oul se scufundă în negru. Când se scoate din ultima vopsea oul este complet acoperit cu ceară. Pentru a-i dezvălui frumusețea decorului trebuie apropiat de o flacără – sobă sau lumânare. Ceara se topește și este ștearsă cu o cârpă de bumbac. În trecut, pentru un plus de strălucire, ouăle se ungeau cu slănină, iar astăzi se lăcuiesc.
Text: prof. univ. dr. Doina Ișfănoni
