În concordanță cu identitatea sălii teatrelli, interviurile vor explora caracterul unic al fiecărui act artistic și legătura specială care se creează între artist și public.
1. Copii fiind, am fost înconjurați de muzică, poate fără să conștientizăm acest lucru. Care este prima melodie pe care îți amintești să o fi auzit?
Îmi amintesc de piesa Păstravul de Franz Schubert, dar și de Michael Jackson, Nirvana, Metallica, Gică Petrescu și Beethoven – Simfonia nr. 9, mai exact, Oda Bucuriei care se cânta mereu la meciurile de fotbal pe Stadionul Valentin Stănescu (pentru cunoscători) din București.
2. Cât de mult diferă muzica din jurul tău de când erai copil, față de ceea ce asculți acum?
Cred că România este într-o ascensiune clară din punct de vedere muzical. Nu mă pot pronunța ca un critic muzical, însă părerea mea este că regimul comunist a făcut ca poporul român să nu fie actualizat cu ceea ce se cântă în restul lumii, și nu mă refer doar la muzica de genul clasic, ci și la celalalte genuri muzicale care s-au născut din muzica clasică. Pe vremea când românii ascultau „Du-mă acasă măi Tramvai”, o melodie care este ok de altfel, pe alte continente lumea asculta Modern Jazz Quartet, Bill Evans sau mulți alți artiști care urmau să schimbe istoria muzicii, iar noi nici în prezent nu putem să predam aceste lucruri în școlile specializate. Pentru mine muzica a început să fie diferită atunci când am cunoscut internetul.
3. Fie că îți dorești sau nu, mai mult ca sigur ești influențat de ceea ce faci. În ce mod se reflectă viața ta ca artist în cea personală?
Viața mea personală este cea de artist. Ceea ce transmiți publicului în timpul actului muzical, acela este artistul dar și omul din el.
4. Dacă ai avea posibilitatea să alegi orice muzicieni, contemporani sau care s-au stins din viață, alături de care să formezi o trupă, pe cine ai alege?
Nu aș alege un artist care nu este în viață fiindcă asta ar însemna să nu aduc nimic nou în evoluția muzicii. Mai practic ar fi să colaborez cu artiștii contemporani, iar în acest moment aș alege în felul următor: Chilly Gonzales, Avishai Cohen, Brandt Brauer Frick și Raul Midon.
5. Cine sunt eroii tăi dintr-o nișă muzicală contemporană din România? Dar pe plan internațional?
Erou este mult spus, dar am artiști români pe care îi apreciez. Pe plan internațional numesc doar câțiva dintre eroii care mă fascinează: Brad Mehldau, Nils Frahm. Amon Tobin.
6. Dacă ar trebui să asculți doar un singur album pentru tot restul vieții, care ar fi acela?
Dacă este pentru tot restul vieții, atunci aș asculta Mantra ca sa pot intra în meditație.
7. La ce NU ar trebui să se aștepte publicul de la un live performance Classic Beat Orchestra?
Să nu se aștepte să audă muzică clasică în adevaratul sens al cuvântului și să nu se aștepte la atmosfera din sălile de spectacol în stil clasic. De asemenea, nici ținuta vestimentară.
8. Cine crezi că este ”fanul” Classic Beat Orchestra?
Cel care nu crede în ceea ce i se dă, ba mai mult, cercetează!
9. Crezi că influențează impresia publicului sala care găzduiește spectacolul? În ce mod?
Faptul că sala dispune de un bar și pe lângă scaune există și mese, atmosfera devine mult mai relaxantă, confortabilă și prietenoasă, atât pentru public, cât și pentru artist.
10. Sala teatrelli este noua în spațiul cultural bucureștean. Cu ce simți că este diferită față de ceea ce există deja?
Aș dori să fiu avangardist și să gândesc în felul următor: Sala teatrelli va fi locul în care orice artist și-ar dori să ajungă să performeze, această scenă fiind ca o rampă de lansare pentru el.
